-tură

See also: Appendix:Variations of "tura"

Romanian

Alternative forms

Etymology

    Inherited from Latin -tūra, and in some words based on French -(t)ure.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ˈtu.rə/

    Suffix

    -tură f (plural -turi)

    1. Used to form nouns relating to some action; -ure, -ing
      ‎lega (“to bind”) + ‎-tură → ‎legătură (“connection; bunch”)
      ‎lovi (“to hit”) + ‎-tură → ‎lovitură (“hit”)
      ‎săpa (“to dig”) + ‎-tură → ‎săpătură (“digging”)
      ‎tăia (“to cut”) + ‎-tură → ‎tăietură (“cut”)
      ‎țese (“to weave”) + ‎-tură → ‎țesătură (“textile”)
      ‎vechi (“old”) + ‎-tură → ‎vechitură (“old thing”)

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative -tură -tura -turi -turile
    genitive-dative -turi -turii -turi -turilor
    vocative -tură, -turo -turilor

    Derived terms

    See also