coclitură

Romanian

Etymology

    From cocli + -tură.

    Noun

    coclitură f (plural coclituri)

    1. verdigris

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative coclitură coclitura coclituri cocliturile
    genitive-dative coclituri cocliturii coclituri cocliturilor
    vocative coclitură, coclituro cocliturilor

    References

    • coclitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN