coclitură
Romanian
Etymology
Etymology tree
Noun
coclitură f (plural coclituri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | coclitură | coclitura | coclituri | cocliturile |
| genitive-dative | coclituri | cocliturii | coclituri | cocliturilor |
| vocative | coclitură, coclituro | cocliturilor | ||
References
- coclitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN