acoperitură

Romanian

Etymology

    From acoperi + -tură. First attested in 1688.

    Noun

    acoperitură f (plural acoperituri)

    1. (obsolete) covering

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative acoperitură acoperitura acoperituri acoperiturile
    genitive-dative acoperituri acoperiturii acoperituri acoperiturilor
    vocative acoperitură, acoperituro acoperiturilor

    References

    • acoperitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN