orbitură

Romanian

Etymology

    From orbi + -tură.

    Noun

    orbitură f (plural orbituri)

    1. (obsolete) blinding

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative orbitură orbitura orbituri orbiturile
    genitive-dative orbituri orbiturii orbituri orbiturilor
    vocative orbitură, orbituro orbiturilor

    References

    • orbitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN