osebitură

Romanian

Etymology

    From osebi + -tură.

    Noun

    osebitură f (plural osebituri)

    1. (obsolete) difference

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative osebitură osebitura osebituri osebiturile
    genitive-dative osebituri osebiturii osebituri osebiturilor
    vocative osebitură, osebituro osebiturilor

    References

    • osebitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN