amăgitură

Romanian

Etymology

    From amăgi + -tură.

    Noun

    amăgitură f (plural amăgituri)

    1. (obsolete) swindling

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative amăgitură amăgitura amăgituri amăgiturile
    genitive-dative amăgituri amăgiturii amăgituri amăgiturilor
    vocative amăgitură, amăgituro amăgiturilor

    References

    • amăgitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN