libertar

See also: libertär

Portuguese

Etymology

Learned borrowing from Latin lībertāre (“liberate, exempt”), from lībertās (“liberty, freedom”), from līber (“free”), from Proto-Indo-European *h₁lewdʰ- (“people”). By surface analysis, liberto +‎ -ar.

Pronunciation

 
  • (Brazil) IPA(key): /li.beʁˈta(ʁ)/ [li.behˈta(h)]
 
  • (Portugal) IPA(key): /li.bɨɾˈtaɾ/ [li.βɨɾˈtaɾ]
    • (Southern Portugal) IPA(key): /li.bɨɾˈta.ɾi/

  • Hyphenation: li‧ber‧tar

Verb

libertar (first-person singular present liberto, first-person singular preterite libertei, past participle libertado, short past participle liberto)

  1. to free, liberate (make free)
    Synonyms: alforriar, liberar, livrar, soltar
    Antonyms: encarcerar, prender

Conjugation

Further reading

Romanian

Etymology

    Borrowed from French libertaire.

    Adjective

    libertar m or n (feminine singular libertară, masculine plural libertari, feminine/neuter plural libertare)

    1. libertarian

    Declension

    Declension of libertar
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite libertar libertară libertari libertare
    definite libertarul libertara libertarii libertarele
    genitive-
    dative
    indefinite libertar libertare libertari libertare
    definite libertarului libertarei libertarilor libertarelor

    Spanish

    Etymology

      Learned borrowing from Latin lībertāre (“liberate, exempt”).

      Pronunciation

      • IPA(key): /libeɾˈtaɾ/ [li.β̞eɾˈt̪aɾ]
      • Rhymes: -aɾ
      • Syllabification: li‧ber‧tar

      Verb

      libertar (first-person singular present liberto, first-person singular preterite liberté, past participle libertado)

      1. (transitive) to liberate, set free
        Synonym: liberar

      Conjugation

      Derived terms

      Further reading