evocare

See also: evocaré

Italian

Alternative forms

Etymology

Borrowed from Latin ēvocāre (“to lure, entice; to summon, evoke”).[1]

Pronunciation

  • IPA(key): /e.voˈka.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: e‧vo‧cà‧re

Verb

evocàre (first-person singular present èvoco, first-person singular past historic evocài, past participle evocàto, auxiliary avére) (transitive)

  1. to evoke, conjure, call up, raise
  2. to recall, evoke
    Synonym: rievocare
  3. to evocate

Conjugation

References

  1. ^ “evocare”, in Vocabolario Treccani on line (in Italian), Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 2026

Further reading

  • “evocare”, in Sinonimi e Contrari (in Italian), Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 2003

Latin

Verb

ēvocāre

  1. inflection of ēvocō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From evoca + -re.

    Noun

    evocare f (plural evocări)

    1. evocation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative evocare evocarea evocări evocările
    genitive-dative evocări evocării evocări evocărilor
    vocative evocare, evocareo evocărilor

    Spanish

    Verb

    evocare

    1. first/third-person singular future subjunctive of evocar