revocare

See also: revocaré

Italian

Etymology

Borrowed from Latin revocāre (“to call back”).

Pronunciation

  • IPA(key): /re.voˈka.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: re‧vo‧cà‧re

Verb

revocàre (first-person singular present rèvoco, first-person singular past historic revocài, past participle revocàto, auxiliary avére) (transitive)

  1. (law) to annul, to repeal, to revoke
  2. to retract, to disavow

Conjugation

Latin

Verb

revocāre

  1. inflection of revocō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From revoca + -re.

    Noun

    revocare f (plural revocări)

    1. revocation, dismissal

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative revocare revocarea revocări revocările
    genitive-dative revocări revocării revocări revocărilor
    vocative revocare, revocareo revocărilor

    Spanish

    Verb

    revocare

    1. first/third-person singular future subjunctive of revocar