turnură
Romanian
Etymology
Etymology tree
Borrowed from French tournure.
Noun
turnură f (plural turnuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | turnură | turnura | turnuri | turnurile |
| genitive-dative | turnuri | turnurii | turnuri | turnurilor |
| vocative | turnură, turnuro | turnurilor | ||