secăciune
Romanian
Etymology
Inherited from Latin siccātiō, siccātiōnem, from siccātus, from siccō. By surface analysis, seca + -ăciune.
Noun
secăciune f (plural secăciuni)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | secăciune | secăciunea | secăciuni | secăciunile |
| genitive-dative | secăciuni | secăciunii | secăciuni | secăciunilor |
| vocative | secăciune, secăciuneo | secăciunilor | ||