săgetar
Romanian
Etymology
From săgeată + -ar, possibly corresponding to Latin sagittārius (thus possibly a doublet of the borrowed sagitar).
Noun
săgetar m (plural săgetari)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | săgetar | săgetarul | săgetari | săgetarii |
| genitive-dative | săgetar | săgetarului | săgetari | săgetarilor |
| vocative | săgetarule | săgetarilor | ||