paramedic

English

Etymology

    From para- + medic.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ˌpæɹəˈmɛdɪk/
    • (Mary–marry–merry merger) IPA(key): /ˌpɛɹəˈmɛdɪk/
    • Audio (Southern England):(file)

    Noun

    paramedic (plural paramedics)

    1. A person trained to medically stabilize people through various interventions for victims of trauma or medical events outside of a hospital setting and prepare them for transport to a medical facility.
    2. (US) A person who is licensed at the state or national level to practice medical interventions in an emergency prehospital setting.

    Coordinate terms

    • medic (functionally synonymous in some contexts but not necessarily idiomatically interchangeable)

    Translations

    See also

    Anagrams

    Romanian

    Etymology

      Borrowed from English paramedic. By surface analysis, para- + medic.

      Adjective

      paramedic m or n (feminine singular paramedică, masculine plural paramedici, feminine/neuter plural paramedice)

      1. paramedical

      Declension

      Declension of paramedic
      singular plural
      masculine neuter feminine masculine neuter feminine
      nominative-
      accusative
      indefinite paramedic paramedică paramedici paramedice
      definite paramedicul paramedica paramedicii paramedicele
      genitive-
      dative
      indefinite paramedic paramedice paramedici paramedice
      definite paramedicului paramedicei paramedicilor paramedicelor

      Noun

      paramedic m (plural paramedici)

      1. paramedic

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative paramedic paramedicul paramedici paramedicii
      genitive-dative paramedic paramedicului paramedici paramedicilor
      vocative paramedicule paramedicilor