obligare

See also: obligaré

Latin

Verb

obligāre

  1. inflection of obligō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From obliga + -re.

    Noun

    obligare f (plural obligări)

    1. obligation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative obligare obligarea obligări obligările
    genitive-dative obligări obligării obligări obligărilor
    vocative obligare, obligareo obligărilor

    Spanish

    Verb

    obligare

    1. first/third-person singular future subjunctive of obligar