lamentare

See also: lamentaré

Italian

Etymology

From Latin lāmentārī (“to lament”).

Pronunciation

  • IPA(key): /la.menˈta.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: la‧men‧tà‧re

Verb

lamentàre (first-person singular present laménto, first-person singular past historic lamentài, past participle lamentàto, auxiliary avére) (transitive)

  1. to lament
    Alternative form: (apocopic) lamentar

Conjugation

Anagrams

Latin

Verb

lāmentāre

  1. inflection of lāmentō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Verb

lāmentāre

  1. second-person singular present active imperative/indicative of lāmentor

Romanian

Etymology

    From lamenta + -re.

    Noun

    lamentare f (plural lamentări)

    1. lament

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative lamentare lamentarea lamentări lamentările
    genitive-dative lamentări lamentării lamentări lamentărilor
    vocative lamentare, lamentareo lamentărilor

    Spanish

    Verb

    lamentare

    1. first/third-person singular future subjunctive of lamentar