defecare

See also: defecaré

Italian

Etymology

Borrowed from French déféquer, from Latin dēfaecāre.

Pronunciation

  • IPA(key): /de.feˈka.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: de‧fe‧cà‧re

Verb

defecàre (first-person singular present defèco, first-person singular past historic defecài, past participle defecàto, auxiliary avére)

  1. (intransitive) to defecate
    Synonyms: andare di corpo, (vulgar) cacare
  2. (transitive) to refine (chemistry)

Conjugation

Further reading

  • “defecare”, in Vocabolario Treccani on line (in Italian), Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 2026

Latin

Verb

dēfecāre

  1. inflection of dēfecō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From defeca + -re.

    Noun

    defecare f (plural defecări)

    1. defecation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative defecare defecarea defecări defecările
    genitive-dative defecări defecării defecări defecărilor
    vocative defecare, defecareo defecărilor

    Spanish

    Verb

    defecare

    1. first/third-person singular future subjunctive of defecar