curare

See also: curaré

English

Strychnos toxifera

Alternative forms

Etymology

From a Cariban language; compare Kari'na urari, Trió urari, wïrari, Akawaio urari, Pemon urari, Macushi urari, referring to various vines of genus Strychnos.

Pronunciation

Noun

curare (usually uncountable, plural curares)

  1. A plant, Strychnos toxifera, formerly used in arrow poisons in South America due to its D-tubocurarine content.
  2. Other South American plants with similar toxins that were also used in arrow poisons, mostly in the family Menispermaceae.
  3. A substance containing the alkaloid D-tubocurarine, used historically as a muscle relaxant during surgery.

Derived terms

Translations

References

Anagrams

Dutch

Etymology

Borrowed from Spanish curare.

Pronunciation

  • IPA(key): /kyˈraː.rə/, /kuˈraː.rə/
  • Audio:(file)
  • Hyphenation: cu‧ra‧re

Noun

curare n (uncountable, no diminutive)

  1. curare

Italian

Etymology

From Latin cūrāre.

Pronunciation

  • IPA(key): /kuˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: cu‧rà‧re
  • Audio:(file)

Verb

curàre (first-person singular present cùro, first-person singular past historic curài, past participle curàto, auxiliary avére) (transitive)

  1. (medicine) to treat, cure (a patient, disease, etc.)
    Synonyms: medicare, fasciare, sanare, guarire
  2. to look after
    Synonyms: badare, guardare, provvedere a, governare, seguire
    curare gli interessi di John
    to look after John's interests
  3. to value; to take care of
    curare le amicizie ― to value friendships
  4. (with [che + subj.] or [di + inf.]) to do in such a way (that); to make it so (that)
    Synonym: adoperarsi
    Curerò che lui non sappia nulla dell'accaduto.
    I will make sure that he won't know anything about what happened.

Conjugation

Anagrams

Latin

Verb

cūrāre

  1. inflection of cūrō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Portuguese

Pronunciation

  • (Brazil) IPA(key): /kuˈɾa.ɾi/

  • Hyphenation: cu‧ra‧re

Noun

curare m (uncountable)

  1. curare (a substance containing the alkaloid D-tubocurarine)

Further reading

Romanian

Etymology

    From cura + -re.

    Noun

    curare f (plural curări)

    1. cleaning, purification

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative curare curarea curări curările
    genitive-dative curări curării curări curărilor
    vocative curare, curareo curărilor

    References

    • curare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

    Spanish

    Pronunciation

    • IPA(key): /kuˈɾaɾe/ [kuˈɾa.ɾe]
    • Rhymes: -aɾe
    • Syllabification: cu‧ra‧re

    Etymology 1

    Noun

    curare m (plural curares)

    1. curare

    Etymology 2

    Verb

    curare

    1. first/third-person singular future subjunctive of curar

    Further reading

    Swedish

    Noun

    curare n

    1. curare

    Declension

    Declension of curare
    nominative genitive
    singular indefinite curare curares
    definite curaret curarets
    plural indefinite — —
    definite — —