certător

Romanian

Etymology

    From certa + -tor.

    Adjective

    certător m or n (feminine singular certătoare, masculine plural certători, feminine/neuter plural certătoare)

    1. quarrelsome

    Declension

    Declension of certător
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite certător certătoare certători certătoare
    definite certătorul certătoarea certătorii certătoarele
    genitive-
    dative
    indefinite certător certătoare certători certătoare
    definite certătorului certătoarei certătorilor certătoarelor

    References

    • certător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN