aureolare

Italian

Etymology

    From aureola +‎ -are.

    Verb

    aureolàre (first-person singular present aurèolo, first-person singular past historic aureolài, past participle aureolàto, auxiliary avére) (transitive, literary)

    1. to halo (to encircle with a halo, or as if with a halo)

    Conjugation

    Anagrams

    Romanian

    Etymology

      From aureola + -re.

      Noun

      aureolare f (plural aureolări)

      1. haloing

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative aureolare aureolarea aureolări aureolările
      genitive-dative aureolări aureolării aureolări aureolărilor
      vocative aureolare, aureolareo aureolărilor

      Spanish

      Verb

      aureolare

      1. first/third-person singular future subjunctive of aureolar