împuta

Romanian

Etymology

    Inherited from Latin imputāre.

    Verb

    a împuta (third-person singular present împută, past participle împutat) 1st conjugation

    1. obsolete form of imputa

    Conjugation

    References

    • împuta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN