vulnerare

See also: vulneraré

Italian

Etymology

Borrowed from Latin vulnerāre (“to wound, injure”), derived from vulnus (“wound”).

Pronunciation

  • IPA(key): /vul.neˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: vul‧ne‧rà‧re

Verb

vulneràre (first-person singular present vùlnero, first-person singular past historic vulnerài, past participle vulneràto, auxiliary avére) (transitive, literary)

  1. to wound, to injure
    Synonym: ferire
  2. (figurative) to infringe, to violate
    Synonym: ledere

Conjugation

Further reading

  • “vulnerare”, in Vocabolario Treccani on line (in Italian), Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 2026

Latin

Verb

vulnerāre

  1. inflection of vulnerō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From vulnera + -re.

    Noun

    vulnerare f (plural vulnerări)

    1. (obsolete) injury
      Synonym: rănire

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative vulnerare vulnerarea vulnerări vulnerările
    genitive-dative vulnerări vulnerării vulnerări vulnerărilor
    vocative vulnerare, vulnerareo vulnerărilor

    References

    • vulnerare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

    Spanish

    Pronunciation

    • IPA(key): /bulneˈɾaɾe/ [bul.neˈɾa.ɾe]
    • Rhymes: -aɾe
    • Syllabification: vul‧ne‧ra‧re

    Verb

    vulnerare

    1. first/third-person singular future subjunctive of vulnerar