voluptate
Latin
Noun
voluptāte
- ablative singular of voluptās
Romanian
Etymology
Etymology tree
Noun
voluptate f (plural voluptăți)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | voluptate | voluptatea | voluptati | voluptatile |
| genitive-dative | voluptati | voluptatii | voluptati | voluptatilor |
| vocative | voluptate, voluptateo | voluptatilor | ||