vinuit
Romanian
Etymology
Past participle of vinui.
Adjective
vinuit m or n (feminine singular vinuită, masculine plural vinuiți, feminine/neuter plural vinuite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | vinuit | vinuită | vinuiți | vinuite | ||
| definite | vinuitul | vinuita | vinuiții | vinuitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | vinuit | vinuite | vinuiți | vinuite | ||
| definite | vinuitului | vinuitei | vinuiților | vinuitelor | |||
Verb
vinuit (past participle of vinui)
- past participle of vinui
References
- vinuit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN