vindictă

Romanian

Etymology

    Borrowed from French vindicte, a learned borrowing from Latin vindicta.

    Noun

    vindictă f (plural vindicte)

    1. retribution, condemnation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative vindictă vindicta vindicte vindictele
    genitive-dative vindicte vindictei vindicte vindictelor
    vocative vindictă, vindicto vindictelor