vindictă
Romanian
Etymology
Borrowed from French vindicte, a learned borrowing from Latin vindicta.
Noun
vindictă f (plural vindicte)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | vindictă | vindicta | vindicte | vindictele |
| genitive-dative | vindicte | vindictei | vindicte | vindictelor |
| vocative | vindictă, vindicto | vindictelor | ||