vexare
Latin
Verb
vexāre
- inflection of vexō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Etymology
Noun
vexare f (plural vexări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | vexare | vexarea | vexări | vexările |
| genitive-dative | vexări | vexării | vexări | vexărilor |
| vocative | vexare, vexareo | vexărilor | ||