ventru

French

Etymology

    From ventre +‎ -u.

    Pronunciation

    • IPA(key): /vɑ̃.tʁy/
    • Audio (Canada (Shawinigan)):(file)

    Adjective

    ventru (feminine ventrue, masculine plural ventrus, feminine plural ventrues)

    1. (of a man) potbellied, paunchy
    2. (of an object) rounded, bulging

    Further reading

    Romanian

    Etymology

      Borrowed from French ventre.

      Noun

      ventru n (plural ventre)

      1. antinode

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative ventru ventrul ventre ventrele
      genitive-dative ventru ventrului ventre ventrelor
      vocative ventrule ventrelor