validare

See also: validaré

Italian

Etymology

From Latin validāre, from validus.

Pronunciation

  • IPA(key): /va.liˈda.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: va‧li‧dà‧re

Verb

validàre (first-person singular present vàlido, first-person singular past historic validài, past participle validàto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to validate
    Synonym: convalidare

Conjugation

Anagrams

Latin

Pronunciation

Verb

validāre

  1. inflection of validō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From valida + -re.

    Noun

    validare f (plural validări)

    1. validation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative validare validarea validări validările
    genitive-dative validări validării validări validărilor
    vocative validare, validareo validărilor

    Spanish

    Verb

    validare

    1. first/third-person singular future subjunctive of validar