triturare

See also: trituraré

Italian

Etymology

    From Late Latin trītūrāre.

    Verb

    trituràre (first-person singular present tritùro, first-person singular past historic triturài, past participle trituràto, auxiliary avére)

    1. (transitive) to reduce to tiny fragments; to grind; to triturate; to crush
      Synonyms: macinare, tritare, sbriciolare, spezzettare, sminuzzare, frammentare, frullare, maciullare

    Conjugation

    Derived terms

    Anagrams

    Latin

    Verb

    trītūrāre

    1. inflection of trītūrō:
      1. present active infinitive
      2. second-person singular present passive imperative/indicative

    Romanian

    Etymology

      From tritura + -re.

      Noun

      triturare f (plural triturări)

      1. trituration

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative triturare triturarea triturări triturările
      genitive-dative triturări triturării triturări triturărilor
      vocative triturare, triturareo triturărilor

      Spanish

      Verb

      triturare

      1. first/third-person singular future subjunctive of triturar