strangulare

Latin

Verb

strangulāre

  1. inflection of strangulō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From strangula + -re.

    Noun

    strangulare f (plural strangulări)

    1. strangulation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative strangulare strangularea strangulări strangulările
    genitive-dative strangulări strangulării strangulări strangulărilor
    vocative strangulare, strangulareo strangulărilor