spătar

Romanian

Etymology 1

    Borrowed from Medieval Greek σπάθαριος (spátharios), from Late Latin spatharius, from Latin spatha, borrowed from Ancient Greek σπάθη (spáthē, “any broad blade, of wood or metal”).

    Noun

    spătar m (plural spătari)

    1. a kind of high nobility in the feudal Romanian principalities, also the chief of the army
    Declension
    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative spătar spătarul spătari spătarii
    genitive-dative spătar spătarului spătari spătarilor
    vocative spătarule spătarilor

    See also

    Etymology 2

      From spată + -ar.

      Noun

      spătar n (plural spătare)

      1. backrest (of a chair), back of a chair
        Synonym: spetează
      Declension
      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative spătar spătarul spătare spătarele
      genitive-dative spătar spătarului spătare spătarelor
      vocative spătarule spătarelor