singuriu

Romanian

Etymology

    From singur + -iu.

    Adjective

    singuriu m or n (feminine singular singurie, plural singurii)

    1. solitary

    Declension

    Declension of singuriu
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite singuriu singurie singurii singurii
    definite singuriul singuria singuriii singuriile
    genitive-
    dative
    indefinite singuriu singurii singurii singurii
    definite singuriului singuriei singuriilor singuriilor

    References

    • singuriu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN