singuriu
Romanian
Etymology
Adjective
singuriu m or n (feminine singular singurie, plural singurii)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | singuriu | singurie | singurii | singurii | ||
| definite | singuriul | singuria | singuriii | singuriile | |||
| genitive- dative |
indefinite | singuriu | singurii | singurii | singurii | ||
| definite | singuriului | singuriei | singuriilor | singuriilor | |||
References
- singuriu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN