secator

Latin

Verb

secātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of secō

Romanian

Etymology 1

    Borrowed from French sécateur.

    Noun

    secator n (plural secatoare)
    secator m (plural secatori)

    1. pruning shears
    Declension
    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative secator secatorul secatoare secatoarele
    genitive-dative secator secatorului secatoare secatoarelor
    vocative secatorule secatoarelor
    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative secator secatorul secatori secatorii
    genitive-dative secator secatorului secatori secatorilor
    vocative secatorule secatorilor

    Etymology 2

      From seca + -tor.

      Adjective

      secator m or n (feminine singular secatoare, masculine plural secatori, feminine/neuter plural secatoare)

      1. drying up (of rivers, springs, lakes)
      Declension
      Declension of secator
      singular plural
      masculine neuter feminine masculine neuter feminine
      nominative-
      accusative
      indefinite secator secatoare secatori secatoare
      definite secatorul secatoarea secatorii secatoarele
      genitive-
      dative
      indefinite secator secatoare secatori secatoare
      definite secatorului secatoarei secatorilor secatoarelor