ruptură

See also: ruptura

Romanian

Etymology

    Either from rupt +‎ -ură or directly from Latin ruptūra. Compare Italian rottura, French roture, Spanish rotura.

    Noun

    ruptură f (plural rupturi)

    1. rupture

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative ruptură ruptura rupturi rupturile
    genitive-dative rupturi rupturii rupturi rupturilor
    vocative ruptură, rupturo rupturilor

    See also