ruptoare

Romanian

Etymology

    From rupt + -oare.

    Noun

    ruptoare f (uncountable)

    1. (obsolete) breaking

    Declension

    singular only indefinite definite
    nominative-accusative ruptoare ruptoarea
    genitive-dative ruptoări ruptoării
    vocative ruptoare, ruptoareo

    References

    • ruptoare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN