român

See also: roman, Roman, román, Román, róman, and Rómán

Gagauz

Noun

român

  1. obsolete spelling of romın
    • 1938, Mihail Ciachir, Dicționar Gagauzo (Tiurko) - Român Pentru Gagauzii Din Basarabia:
      ciunchiu Român padișahlââ isteer hem izin edeer, chi djumle insanlar, hani eașaerlar Romanieada iurensinlear român dilini (romândja)
      Because the Romanian kingdom wants and allows for all people living in Romania to learn the Romanian Language (Romanian)

Romanian

Alternative forms

Etymology

    Inherited from Latin Rōmānus. The variant rumân also meant peasant, or a serf who worked the land (in feudal medieval Wallachia). In popular speech, it also had the meaning of a husband or man in general, but this is now archaic. Doublet of aromân and roman, a later borrowing.

    Pronunciation

    • IPA(key): /roˈmɨn/
    • Audio:(file)
    • Audio:(file)
    • Rhymes: -ɨn
    • Hyphenation: ro‧mân

    Adjective

    român m or n (feminine singular română, masculine plural români, feminine/neuter plural române)

    1. Romanian
      Synonym: românesc

    Declension

    Declension of român
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite român română români române
    definite românul româna românii românele
    genitive-
    dative
    indefinite român române români române
    definite românului românei românilor românelor

    Derived terms

    Noun

    român m (plural români, feminine equivalent româncă)

    1. Romanian man

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative român românul români românii
    genitive-dative român românului români românilor
    vocative române românilor

    Derived terms

    Descendants

    • → Gagauz: romın

    Further reading