refracta

See also: refractá and réfracta

Catalan

Verb

refracta

1. inflection of refractar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Latin

Participle

refrācta

1. inflection of refrāctus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

refrāctā

1. ablative feminine singular of refrāctus

Romanian

Etymology

Borrowed from French réfracter.

Verb

a refracta (third-person singular present refractă, past participle refractat, third-person subjunctive refracte) 1st conjugation

1. to refract

Conjugation

    conjugation of refracta (first conjugation, no infix)

infinitive			a refracta
gerund			refractând
past participle			refractat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	refract	refracți	refractă	refractăm	refractați	refractă
	imperfect	refractam	refractai	refracta	refractam	refractați	refractau
	simple perfect	refractai	refractași	refractă	refractarăm	refractarăți	refractară
	pluperfect	refractasem	refractaseși	refractase	refractaserăm	refractaserăți	refractaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să refract	să refracți	să refracte	să refractăm	să refractați	să refracte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		refractă			refractați
	negative		nu refracta			nu refractați

Spanish

Verb

refracta

1. inflection of refractar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative