profanator

Latin

Verb

profānātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of profānō

References

  • “profanator”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879), A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
  • “profanator”, in Gaffiot, Félix (1934), Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.

Romanian

Etymology

    Borrowed from French profaneteur, from Latin profanator.

    Adjective

    profanator m or n (feminine singular profanatoare, masculine plural profanatori, feminine/neuter plural profanatoare)

    1. profanatory

    Declension

    Declension of profanator
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite profanator profanatoare profanatori profanatoare
    definite profanatorul profanatoarea profanatorii profanatoarele
    genitive-
    dative
    indefinite profanator profanatoare profanatori profanatoare
    definite profanatorului profanatoarei profanatorilor profanatoarelor