procleciune
Romanian
Etymology
Etymology tree
Noun
procleciune f (plural procleciuni)
- (obsolete) anathema
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | procleciune | procleciunea | procleciuni | procleciunile |
| genitive-dative | procleciuni | procleciunii | procleciuni | procleciunilor |
| vocative | procleciune, procleciuneo | procleciunilor | ||
References
- procleciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN