proclet

Romanian

Etymology

    Borrowed from Bulgarian проклет (proklet), from Proto-Slavic *klęti. Compare Serbo-Croatian prokleti, Old Church Slavonic проклѧтъ (proklętŭ).

    Adjective

    proclet m or n (feminine singular procletă, masculine plural procleți, feminine/neuter plural proclete)

    1. (dated) excommunicated, cursed

    Declension

    Declension of proclet
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite proclet procletă procleți proclete
    definite procletul procleta procleții procletele
    genitive-
    dative
    indefinite proclet proclete procleți proclete
    definite procletului procletei procleților procletelor