ponderare

See also: ponderaré

Italian

Etymology

From Latin ponderāre.

Verb

ponderàre (first-person singular present pòndero, first-person singular past historic ponderài, past participle ponderàto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to ponder, think over

Conjugation

Anagrams

Latin

Verb

ponderāre

  1. inflection of ponderō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From pondera + -re.

    Noun

    ponderare f (plural ponderări)

    1. ponderation, pondering

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative ponderare ponderarea ponderări ponderările
    genitive-dative ponderări ponderării ponderări ponderărilor
    vocative ponderare, ponderareo ponderărilor

    References

    • ponderare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

    Spanish

    Verb

    ponderare

    1. first/third-person singular future subjunctive of ponderar