paron

See also: parón, päron, and Paroń

Esperanto

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈparon/
  • Rhymes: -aron
  • Syllabification: pa‧ron

Noun

paron

  1. accusative singular of paro

Friulian

Etymology

From Latin patrōnus.

Noun

paron m (plural parons)

  1. master
  2. employer
  3. owner
  4. landlord

Romanian

Etymology

    Borrowed from Greek παρών (parón).

    Adjective

    paron m or n (feminine singular paronă, masculine plural paroni, feminine/neuter plural parone)

    1. (obsolete) present

    Declension

    Declension of paron
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite paron paronă paroni parone
    definite paronul parona paronii paronele
    genitive-
    dative
    indefinite paron parone paroni parone
    definite paronului paronei paronilor paronelor

    References

    • paron in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

    Venetan

    Etymology

    From Latin patrōnus. Compare Italian padrone.

    Noun

    paron m (plural paroni) or paron m (plural paruni)

    1. owner, landlord
    2. boss