orgar

Norwegian Nynorsk

Verb

orgar

  1. present tense of orga

Romanian

Etymology

    From oargă + -ar.

    Noun

    orgar m (plural orgari)

    1. (Maramureș) tanner

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative orgar orgarul orgari orgarii
    genitive-dative orgar orgarului orgari orgarilor
    vocative orgarule orgarilor

    References

    • orgar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN