orbeț

See also: orbet and òrbet

Romanian

Etymology

    From orb + -eț.

    Pronunciation

    • IPA(key): /orˈbet͡s/

    Adjective

    orbeț m or n (feminine singular orbeață, masculine plural orbeți, feminine/neuter plural orbețe)

    1. blind or unable to see well

    Declension

    Declension of orbeț
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite orbeț orbeață orbeți orbețe
    definite orbețul orbeața orbeții orbețele
    genitive-
    dative
    indefinite orbeț orbețe orbeți orbețe
    definite orbețului orbeței orbeților orbețelor

    Noun

    orbeț m (plural orbeți, feminine equivalent orbeață)

    1. person or creature that is blind or unable to see well
    2. mole-rat
      Synonym: șobolan cârtiță

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative orbeț orbețul orbeți orbeții
    genitive-dative orbeț orbețului orbeți orbeților
    vocative orbețule orbeților

    See also