obturare

Latin

Verb

obtūrāre

  1. inflection of obtūrō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From obtura + -re.

    Noun

    obturare f (plural obturări)

    1. obturation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative obturare obturarea obturări obturările
    genitive-dative obturări obturării obturări obturărilor
    vocative obturare, obturareo obturărilor

    Spanish

    Verb

    obturare

    1. first/third-person singular future subjunctive of obturar