muncitoresc
Romanian
Etymology
Etymology tree
Romanian muncitor
Romanian -esc
Romanian muncitoresc
Adjective
muncitoresc m or n (feminine singular muncitorească, plural muncitorești)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | muncitoresc | muncitorească | muncitorești | muncitorești | ||
| definite | muncitorescul | muncitoreasca | muncitoreștii | muncitoreștile | |||
| genitive- dative |
indefinite | muncitoresc | muncitorești | muncitorești | muncitorești | ||
| definite | muncitorescului | muncitoreștii | muncitoreștilor | muncitoreștilor | |||