muncitor

Romanian

Etymology

    From munci + -tor.

    Noun

    muncitor m (plural muncitori, feminine equivalent muncitoare)

    1. worker, labourer

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative muncitor muncitorul muncitori muncitorii
    genitive-dative muncitor muncitorului muncitori muncitorilor
    vocative muncitorule muncitorilor

    Adjective

    muncitor m or n (feminine singular muncitoare, masculine plural muncitori, feminine/neuter plural muncitoare)

    1. working
    2. hard-working, industrious
      Synonyms: harnic, activ

    Declension

    Declension of muncitor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite muncitor muncitoare muncitori muncitoare
    definite muncitorul muncitoarea muncitorii muncitoarele
    genitive-
    dative
    indefinite muncitor muncitoare muncitori muncitoare
    definite muncitorului muncitoarei muncitorilor muncitoarelor

    References