muncitor
Romanian
Etymology
Etymology tree
Romanian muncitor
Noun
muncitor m (plural muncitori, feminine equivalent muncitoare)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | muncitor | muncitorul | muncitori | muncitorii |
| genitive-dative | muncitor | muncitorului | muncitori | muncitorilor |
| vocative | muncitorule | muncitorilor | ||
Adjective
muncitor m or n (feminine singular muncitoare, masculine plural muncitori, feminine/neuter plural muncitoare)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | muncitor | muncitoare | muncitori | muncitoare | ||
| definite | muncitorul | muncitoarea | muncitorii | muncitoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | muncitor | muncitoare | muncitori | muncitoare | ||
| definite | muncitorului | muncitoarei | muncitorilor | muncitoarelor | |||
References
- “muncitor”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026