mirac

Romanian

Etymology

    Learned borrowing from Latin miraculum.

    Noun

    mirac n (plural miracuri)

    1. (obsolete) miracle
      Synonym: miracol

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative mirac miracul miracuri miracurile
    genitive-dative mirac miracului miracuri miracurilor
    vocative miracule miracurilor

    References

    • mirac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN