miracul
Romanian
Noun
miracul n (plural miracule)
- alternative form of miracol
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | miracul | miraculul | miracule | miraculele |
| genitive-dative | miracul | miraculului | miracule | miraculelor |
| vocative | miraculule | miraculelor | ||