maniacal

English

Etymology

    From maniac + -al.

    Pronunciation

    • IPA(key): /məˈnaɪək(ə)l/
    • Audio (Southern England):(file)
    • Rhymes: -aɪəkəl

    Adjective

    maniacal (comparative more maniacal, superlative most maniacal)

    1. Like a maniac; insane; frenzied.

    Derived terms

    Translations

    Anagrams

    French

    Etymology

      From maniaque +‎ -al.

      Pronunciation

      • IPA(key): /ma.nja.kal/

      Adjective

      maniacal (feminine maniacale, masculine plural maniacaux, feminine plural maniacales)

      1. maniacal

      Descendants

      • → Romanian: maniacal

      References

      Romanian

      Etymology

        Borrowed from French maniacal. By surface analysis, maniac + -al.

        Adjective

        maniacal m or n (feminine singular maniacală, masculine plural maniacali, feminine/neuter plural maniacale)

        1. maniacal

        Declension

        Declension of maniacal
        singular plural
        masculine neuter feminine masculine neuter feminine
        nominative-
        accusative
        indefinite maniacal maniacală maniacali maniacale
        definite maniacalul maniacala maniacalii maniacalele
        genitive-
        dative
        indefinite maniacal maniacale maniacali maniacale
        definite maniacalului maniacalei maniacalilor maniacalelor