mancurt
Romanian
Etymology
Borrowed from Russian манкурт (mankurt).
Noun
mancurt m (plural mancurți)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | mancurt | mancurtul | mancurți | mancurții |
| genitive-dative | mancurt | mancurtului | mancurți | mancurților |
| vocative | mancurtule | mancurților | ||
Further reading
- “mancurt”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026